TRENUL VIETII Un lung tren ne pare viata.Ne trezim in el menrgad,Fara sa ne dam noi seama,Unde ne-am suit si cand.Fericirile sunt halte,Unde stam cat un minut,Pana bine ne dam seama,Suna, pleaca, a trecut.Iar durerile sunt statiiLungi, de nu se mai sfarsescSi in ciuda noastra parca,Tot mai multe se ivesc.Arzatori de nerabdare,Inainte tot privim,Sa ajungem mai degrabaLa vreo tinta ce-o dorim.Ne trec zilele, trec anii,Clipe scumpe si dureri,Noi traim hraniti de visuriSi-nsetati dupa placeri.Multi copii voiosi se urca.Cati in drum n-am intilnit,Iar cate un batran coboara,Trist si frant, sau istovit.Vine-odata insa vremea,Sa ne coboram si noi.Ce n-am da atunci o clipa,Sa ne-ntoarcem inapoi?Dar pe cand, privind in urma,Plangem timpul ce-a trecut,Suna goarna VESNICIEI:Am trait si n-am stiut NOTA: Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.